Daca eu eram seful 1

Daca eu eram seful-1


Jef Houben mi-a spus o data: "Cred că trebuie să fi existat cel puţin 300 de crescatori în acesta zona cand am inceput eu în acest sport, cu greu găseai o casă care sa nu aiba o crescatorie în spatele ei." Deşi nu l-am auzit pe Jef sa spuna o minciună ,acest lucru poate fi un pic exagerat, dar că au existat cel puţin 150 de crescatori în micul sau oras am putut crede cu uşurinţă. Atunci când te plimbi cu bicicleta în această parte a Belgiei, iti este clar cât de popular era sportul columbofil . Peste tot pe unde treci, crescatorii, odată folosite pentru a fi adăpostiti porumbei sau acele plăci ciudate de sticlă în acoperişuri care au acţionat ca o intrare pentru păsări.


CU NOI

In satul meu, proprietarii de baruri concurau unii cu ceilalti pentru a avea un club de porumbei sub acoperisul lor. Doar pe strada mea erau mai multi crescatori cat sunt acum in doua sate invecinate la un loc.
Si dupa un zbor, ma grabeam la club, altfel toate scaunele erau ocupate.Inca se mai simte putin la fel in Sint Job. Acolo sala de imbarcare este adesea aglomerata si cu greu poti sa-ti parchezi masina undeva in apropriere. Acolo sportul columbofil inca pare sa infloreasca, dar ,din pacate ,asta este doar o impresie.
Sala de imbarcare din Sint Job, obisnuia sa se umple cu crescatori dintr-un SINGUR sat, acum ei vin din toata regiunea. Unde au disparut toti acei crescatori, MA INTREB?


BANII

Apoi au fost pariurile. In acele zile puteai sa castigi mai multi bani cu porumbeii decat muncind. Dar odata cu crescatorii, banii au disparut deasemenea. Si banii au fost inca foarte mult, o parte din sportul columbofil in sudul Olandei si Belgia. Faptul ca acum cu greu se mai poate paria in Olanda, este in mare parte vina noastra. Germanii au prezis ca acest lucru se va intampla ,odata cu constatarea electronica si mijloacele de pariuri vor fi eliminate. Pariurile trebuiau sa se faca electronic si pentru multi crescatori aceasta a fost putin cam dificil. Intentia a fost buna, dar era mai bine daca se pastrau formele de pariuri. Crescatorii din Belgia au fost mai intelepti, acolo formele de pariuri au fost pastrate si pariurile inca se fac. Mandria Olandei, nationalul de la Orleans, care obisnuia sa se faca cu 200.000 de porumbei tineri, a trebuit sa faca loc cursei de la Blois, cu pasari mature, si acum este singura cursa nationala in care lansarea este combinata. Anul acesta am angajat 3 porumbei la aceasta cursa, clasand pe locul 9 si 12 din 9334 porumbei si m-a costat bani. TOATE cursele in Olanda costa bani, in zilele noastre, indiferent cat de bine concurezi.



ONOARE

Cand crescatorii din Belgia privesc rezultatele Olandezilor, remarca pe care adesea o auzi este: “daca ar trebui sa concurez in acest mod, m-as opri imediat”.
Motivul pentru care spun asta este din cauza acelor zerouri de pe foaia de pariuri, unde de obicei erau euro.
Sa concurezi doar pentru onoare?
Permiteti-mi sa rad de asta.
Te simti onorat cand concurezi bine?
Uneori da.
Dar si asa, de multe ori numele tau este murdarit, altii te acuza ca ai o pozitie buna sau de dopaj , sau esti exclus sau calcat in picioare in alt mod.
A fost un membru nou care a castigat doua curse in primul sau an. Toata lumea l-a felicitat si aceste felicitari erau meritate in acel moment.
Aceasta a durat exact doi ani.
Dar acest crescator a continuat sa castige si cu cat castiga mai mult cu atat pierdea mai multi prieteni.
Unde, anterior, era felicitat pentru castigarea unui loc 1, mai tarziu oamenii cu greu se mai uitau in ochii lui.


CAMPIONATE

Sa concurezi pentru bani nu mai este posibil, poti sa uiti concuratul pentru onoare, asa ca ce parere ai despre concuratul pentru trofeele cmpionatelor?
Hmmm.
Trebuie sa recunosc ca am concurat si pentru asta, dar pentru o persoana normala este prea exigent sa concurezi in fiecare saptamana si trebuie sa renunti la multe alte lucruri pentru asta.
Sa faci acest effort extrem un an intreg pentru a castiga doar un trofeu?
Nu eu, nu mai fac asta.
Spunand asta, cu mult timp in urma primul meu trofeu a avut un loc de cinste in salonul meu. Şi am simţit că este o mare realizare atunci când am avut mai multe trofee pe raft decât vecinul meu. Acum, tot ceea ce arata ca un trofeu a fost dat afară.


CASTROANE

Indepartarea a inceput in momentul in care s-a dat un castron dupa castigarea unui titlu.
Eu spun castron, pentru ca EU CRED ca era un castron. La fel de bine putea sa fie un blid de supa, o tigaie, o cască sau un ghiveci de flori.
Dar cu siguranţă a fost enorm. Hidos de urât.
Si cred ca am fost destul de las sa spun , dupa ce l-am primit, ca mi-a placut si ca-l voi pune in loc de cinste in casa mea, fiind recunoscator si mandru ca l-am primit.
De fapt tot timpul m-am gandit cat de urat a fost si ca arata mai mult ca ceva facut dupa o prima lectie de ceramica.
Era gata sa-l folosesc ca vas de apa pentru cainele meu, dar l-am gasit prea crud pentru caine.
Nu stiu ce a gandit persoana care l-a facut, dar acum zace intr-un deposit municipal. Si sunt foarte sigur ca nimeni nu-l va fura de acolo.


PASARI

In sportul columbofil, oamenii trebuie sa se potriveasca cat de mult posibil.
Era un cantec despre Zidul Berlinului si Cortina de Fier. Despre pasari care zburau peste el, cateodata spre Est, cateodata spre Vest, fara a fi contestate sau doborate. Aceste pasari nu stiau de ura, gelozie sau lupta. Suntem noi, oamenii, pur si simplu prea prosti pentru a fi la fel? Ceva de tinut minte in timpul reuniunilor comisiei.


SI APOI ASTA

Stiu ca acest articol suna negativ. Ca si cum sportul columbofil este deja mort si ingropat. Dar nimic nu este mai puţin adevărat. Sportului columbofil poate da încă multa placere. Doar daca am avea mai multi oameni cu viziuni in comisiile noastre, daca ne-am asculta mai mult unii pe altii si daca am vedea ca fiecare are nevoie de mai mult. Cursierii de distanta lunga si cei de viteza, campionii si non-campionii, membrii comisiei si mebrii clubului.

( urmeaza partea a2-a)




© Ad Schaerlaeckens traducere-Vlad Hadarau –iunie 2011