Dupa 20 de ani

Dupa douazeci de ani


Am avut primii Jucatori de Galati in anii 1986-1987, pe langa alte rase de care eram pasionat in acei ani ai copilariei mele. Rand pe rand am renuntat la celelalte rase, “galatenii” acaparandu-mi toata atentia prin calitatile lor extraordinare. Exemplarele detinute la inceput nu aveau o origine cunoscuta, achizitionand absolut tot ce gaseam pe la diversi crescatori. Rar plateam porumbeii, in primul rand pentru ca nu dispuneam de bani decat din “miciile economii”, iar in al doilea rand pentru ca in acele vremuri exista o “baza de receptie” a cerealelor la noi in oras, sursa buna de “aprovizionare” pentru multi copii, reusind astfel sa “platim “ porumbeii cu graunte.
Mai tarziu, la inceputul anilor ’90, deja stiam cam ce trebuie sa insemne Jucatorii de Galati, ajungand la cativa crescatori consacrati de la noi din oras, care cresteau doar astfel de porumbei
In cele ce urmeaza,va voi face o scurta prezentare a unor linii de porumbei, din rasa Jucator de Galati, pe care am reusit , zic eu, sa-i pastrez asa cum au fost atunci cand i-am achizitionat, ei ramanand si acum, dupa douazeci de ani in aceeasi osatura, culoare si desen, dar, ceea ce e cel mai important, fara sa-si piarda aptitudinile de zbor si joc.

1994

Imi amintesc si acum de anul 1994, cand ,la una din vizitele saptamanale pe care le faceam la dl. Iclezan Vasile ( Puiu ), am fost intrebat daca vreau sa iau toti porumbeii de la el. Il cunosteam mai bine,de putini ani, de prin 1990-1991 si am ramas mirat cand am auzit intrebarea, prima mea reactie fiind de mirare, nestiind ce sa-i raspund. Ii cunosteam destul de bine porumbeii, deosebindu-I pe fiecare in parte, cunoscandu-le numele, dar mai ales valoarea. Am petrecut sute de ore privindu-le zborul si admirandu-le jocul, mai ales jocul acela strans, lung “cat un stalp de telegraf” cum il auzeam pe nea Puiu zicand. De fapt, toate orele de asteptare pana coborau “din disparitie” , se datorau jocului. Eram curios care va juca de aceasta data mai lung: Acvilina? Neagra cu Bete ? Balaurul ? sau poate aveam noroc sa-si dea drumul Decupata Batrana? si atunci eram convins ca ea va castiga .
Aveam deja cativa porumbei achizitionati de la nea Puiu care zburau si la mine destul de bine, avand totodata si o capacitate buna de orientare, nu de putine ori aducandu-i inapoi. Pe unii dintre ei, spre disperarea mea invatandu-i destul de greu la mine. Porumbei ca “Pupaza”, “Licurici”, “Gasca”, m-au facut sa bat drumul ca sa-i aduc din nou acasa, uneori avand chiar oua sau pui cand plecau.
La vremea aceea, elev fiind, nu dispuneam de bani, deci era clar ca nu imi permiteam sa cumpar acei porumbei. Am decis astfel, sa-I cumpar impreuna cu un alt pasionat de Jucatori de Galati, Apian Calin. El statea la bloc si nu-i era tocmai usor sa-i tina pe balcon, motiv pentru care i-am propus, in eventualitatea in care este de acord sa-i cumparam impreuna, sa-i tinem la mine, eu avand cusca in podul casei de la gradina. Asa incepe istoria acestor porumbei.
In total , am cumparat in jur de 25 de porumbei, dintre care imi amintesc cu nostalgie de :
“Tender”- baltat pe vanat scos in 1885,cumparat de nea Puiu de la Lulu Ratiu din Turda, porumbel facut la Tender Viorel in Craiova;
“Alba Batrana”- porumbita facuta la dl. Iclezan, super zburatoare;
“ Cafeniul Batran”- mascul scos la Iclezan in anul 1992, din “Decupatul Batran” si “Cafenia Ciocoasa”;
“Cafenia Ciocoasa”- facuta la nea Puiu, in 1990, din “Cafenia Batrana”- porumbita adusa de la Turda;
“Coada Alba”- porumbita de linie veche, cu zbor si joc deosebit ;
“Patica”- porumbita facuta la Milu Barbu din Teius, adusa de Relu Cepoi din Turda , in anul 1993;
“Incheiata”- porumbita adusa tot de la Relu Cepoi din Turda in 1993 ;
“Meseriasul”- scos la Iclezan, in 1994, din “Cafeniul Batran” si “Incheiata” ;
“Florinel”- porumbel adus de la Turda , in 1993, de la Liviu “Taranu” ;
”Tenderita Mica”- porumbita scoasa la Iclezan, in 1992, din “Tender” si “Alba Batrana”; “Suparatul”- porumbel din linii vechi facut la Iclezan;
“Furnica”- porumbita revarsata, scoasa la Iclezan in 1992, din “Decupatul Batran” si “Pupaza”;
“Balaurul”- baltat pe negru cu zbor de durata si joc in snururi lungi, toate acestea intregite de o rara frumusete ;
“Ficus”- baltat pe negru moriscar, scos la Iclezan, din linii vechi ;
“Broasca”- baltata pe negru, nezburata, mama la “Balaurul” ;
“Mutu”- baltat pe negru, nezburat;
“Frumoasa”- porumbita baltata pe negru, de o rara frumusete, adusa de Relu Cepoi; zburata la Iclezan, cu zboruri de 3-4 ore;
“Meseriasa”- porumbita baltata pe negru, scoasa la nea Puiu in 1993, din “Balaurul” si “Frumoasa”, o porumbita de exceptie din toate punctele de vedere;
“Rollerul”- mascul baltat pe negru moriscar, cu o osatura rar intalnita ;
“Decupata Batrana”- porumbita baltata pe negru cu 16 pene in coada, scoasa in 1989 la Iclezan, zbura cot la cot cu pe vinetii, iar jocul ei era rar , dar deosebit de lung;
“Acvilina”- baltata pe negru moriscara, scoasa in 1990 la Iclezan, juca foarte strans, astfel incat auzeai un “sfarait” , atunci cand jocul se efectua la inaltime mica; jocul fiind lung,adesea cadea din cauza jocului inainte de aterizare ;
“Gorila”- porumbita baltata pe negru, aproape unicolora, scoasa la Iclezan din “Ficus” si “Decupata Batrana” in 1989,poreclita asa din cauza desenului prin comparatie ( neagra ca o Gorila). Aici am vazut pentru prima data manifestarea fenomenului de atavism;
“Neagra cu Bete”- porumbita baltata pe negru, scoasa la Iclezan, in 1990, joc de morisca, strans;
Pe langa acesti porumbei, am mai luat si cativa pui de ‘94.

1994-1999

Pasionati de zbor si joc, si avand convingerea ca acesti porumbei nu se vor pierde, bazandu-ne pe porumbeii cumparati anterior si invatati la noi, lasam la zbor majoritatea porumbeilor cumparati. Prin urmare pierdem, rand pe rand, porumbei de o valoare inestimabila, printre acestia:
“Balaurul”, “Meseriasa”, “Cafeniul Mare”, “Neagra cu Bete”
Din diferite alte motive, pierdem si alti porumbei de valoare: “Tender”, “Frumoasa”, “Suparatul”, “Alba Batrana”, “Tenderita Mica”
Din unii dintre acesti porumbei apucam sa scoatem pui, pastrandu-le astfel linia.
Reusim sa pastram linia “Cafeniului Batran” prin 2 pui din el “Meseriasul” si “Capacitul” ;
Refacem linia “Balaurului” prin reimperecherea lui “Ficus” cu “Broasca” , rezultand “Balaurul Moriscar”
Linia lui “Tender” se pastreaza prin obtinerea din el si “Incheiata” pe “Tenderita”, mai aducem pe “Tenderitius”, pui din “Tender” si “Alba Batrana” care era dat la alt crescator de catre nea Puiu.
In toamna anului 1994, iau drumul Clujului, intrand la Facultatea de Horticultura din cadrul U.S.A.M.V. Cluj-Napoca. Timp de 2 ani se ocupa de porumbei Calin Apian, pana in 1996 cand intra si el la Facultate. In acesti 2 ani porumbeii sunt zburati aproape zilnic de catre Calin.
Anul 1994 este anul in care este adus “Narosul”- porumbel baltat pe vanat din linia “Savescu” si inca alti 2 porumbei de la cineva din Giurgiu, de catre Lucian T. Acest porumbel ,”Narosul” , era vizat de vreo doi ani de catre Lucian, doar ca nu a putut fi adus din cauza ca era la zbor si nu cobora in timp util pentru a putea fi luat. La acea vreme, aveam indoieli asupra celor spuse de Lucian, ca acel porumbel zboara 7-8 ore. Dupa ce a ajuns la noi, bineinteles ca Apian l-a lasat la zbor, el vroind sa se convinga de performanta acelui porumbel. Dupa cateva luni de zbor cu stolul, incepe “Narosul “ sa ramana singur pe sus, Calin banuind initial ca a fost prins de Soim sau Uli.
Surpriza era, cand il gasea a doua zi trapa. Intr-un weekend, venind acasa de la Cluj, imi spune intamplarea. Eu, tot un fel de Toma necredinciosul, vreau sa ma conving si planuim sa lasam in ziua urmatoare, sambata, din nou porumbelul la zbor. Din cate imi amintesc i-am lansat in jurul orei 11. Dupa cateva ore de zbor, coboara stolul, fara “Naros”…, ne privim mirati si cautam pe cerul albastru, doar-doar om zari o licarire, ceva. Trec cateva ore, dar nimic. La un moment dat mi se pare ca vad ceva, dar nu eram sigur daca era el sau mi se paruse. Calin imi spune ca el nu mai sta ca s-a saturat si vrea sa plece acasa. Eu, curios nevoie mare, ma incapatanez si raman. Intradevar dupa inca 1-2 ore, il vad sus, la licarire, zburand de unul singur, fara a da semen ca ar vrea sa coboare. Urc in podul casei, unde aveam cusca si scot cativa porumbei “mancati bine” la zbor. Dupa cateva minute, urca si ei la “randunica” , si dupa un timp il intalnesc pe “naros”, zboara putin impreuna dupa care ei coboara, lasandul pe “naros” inca in zbor, dar pe coborare si el. In acea zi , pentru “Narosul”, cronometrul s-a oprit la 7 ore si cateva minute de zbor. Era un record de durata la noi in zona. Bineinteles ca acel porumbel a mai zburat de multe ori la noi, uneori vazandu-l chiar facand cate 2-3 tumbe, cand cobora cu stolul, incercand sa-i imite cred, pe ceilalti ; spun cred, pentru ca atunci cand ramanea singur nu facea nici macar o tumba. Si cum “ulciorul nu merge de multe ori la apa”, la un zbor de toamna, mai erau in zbor 2 porumbei: “Narosul” si un Rosu de Targoviste din linia lui Voda Costel din Voevozi. Dimineata acelei zile a fost ultima in care i-am mai vazut, nu au mai coborat.
Am tinut sa detaliez aceasta mica povestire, pentru ca acel porumbel a fost unul deosebit, nu doar prin prisma faptului ca zbura mult, el era si unul f. frumos si un bun reproducator, puii din el avand performante notabile. Descendenti din acest porumbel sunt : “Victima”- Narosu X Tenderita si “Gulit”- Narosu X Incheiata
In anul 1995 debutam in competitiile oficiale, la Cluj cunoscandu-l pe Sorin Secasan, care era omologator al C.N.Z. pentru rasele de jucatori si rolleri. De la Sorin primesc brosura cu regulamentele de zbor, incepand astfel sa-mi fac ucenicia, ca arbitru secund ,la unul dintre cei mai buni crescatori de Tippleri , Balogh Endre din Cluj-Napoca.
Un an mai tarziu, in 1996, dupa multe insistente, ni se deleaga o comisie de arbitri din Cluj, lucru care pentru noi a insemnat mult la acea vreme, fiind intr-un fel o confirmare a rezultatelor obtinute.
Lipsa participantilor la concursurile de zbor, ne face sa intrerupem zborurile oficiale in 1997, relundu-le in 1998, din pacate tot fara participanti din alte zone ale tarii. De multe ori ne-am intrebat de ce nu se concureaza, atat pe noi insine cat si pe alti crescatori. Raspunsurile au fost variate. Un lucru de mentionat este faptul ca regulamentul de la acea vreme era foarte strict, nu era usor sa omologhezi etape; in primul rand trebuia sa ai un stol bine inchegat , care sa zboare impreuna, erau bareme de indeplinit.
Un alt lucru de mentionat, este faptul ca la acea vreme nu stiam de produse pentru porumbei, gritul insemna tigle si caramizi sfaramate cu ciocanul, calciul il luau din cojile de oua; cand veneam acasa, la sfarsit de saptamana uneori chiar la doua saptamani, si le administram minerale, isi umpleau jumate gusa.

Anul 1995, inseamna prima participare la o expozitie nationala, orasul gazda fiind Lugojul. Am cunoscut oameni deosebiti, printre care si pe dl Ovidiu Leonte de care avea sa ma lege o prietenie sincera si dezinteresata, avand ocazia sa aflu multe din istoria acestei rase de porumbei. L-am vizitat in anul 1996, la Bucuresti, vazandu-I porumbeii- la acea data mai crestea doar baltati pe vanat. Am studiat cateva exemplare representative pentru aceasta familie de porumbei, unele dintre ele de la valorosi crescatori din Bucuresti. Impreuna am vizitat si alti crescatori, printre care se numara dl. Stelica Popescu, ramanand placut impresionat de porumbeii dansului. Alti crescatori la care am fost in vizita sunt Cristi Staicu si Marin “ospataru”.
Am achizitionat 2 porumbei de la dl. Leonte, unul din ei “Coada Baltata” dovedindu-se a fi un bun reproducator. Din pacate nu am reusit sa pastrez linia lui.

“Bot Gros”- scos la Iclezan in anul 1990, dar dat de pui lui Lucian T., este un alt mascul care si-a lasat amprenta pe porumbeii nostri de astazi. L-am adus la noi in anul 2001, era batran si intr-o stare nu prea buna. Acest lucru ne-a facut sa-l punem intr-un compartiment separat, atat pentru a-l menaja cat si pentru a fi siguri de puii din el. Am reusit sa reproducem mai multi pui din el, porumbei care s-au dovedit a avea calitati bune de zbor si joc.

Este destul de greu sa menti linii de porumbei atunci cand nu ai cu cine colabora in zona ta. O buna perioada de timp eram cam singurii din zona noastra care mai cresteam acesti porumbei. Erai obligat, din lipsa de spatiu sa instrainezi porumbei care nu erau chiar de dat, iar daca se intampla ceva cu cei pe care i-ai pastrat , aveai surpriza sa nu mai gasesti nimic din ce ai dat.
Nu intotdeauna porumbeii achizitionati se potrivesc la incrucisari cu porumbeii proprii, din diverse motive. Prin urmare, orice porumbel care nu se potrivea la noi, era indepartat impreuna cu descendentii lui. In unele cazuri am ajuns la consangvinizari sau chiar la amestecul de culori, refuzand sa mai aducem porumbei noi. Din toate acestea am avut doar de castigat.

Anul 2006 a fost unul de bun augur pentru mine. In primul rand, am cunoscut cativa crescatori deosebiti. Dintre ei, un om de mare caracter a fost Mihail Stefaniu. Acest crescator, a reusit sa mentina linii vechi de porumbei; si asta se vedea pe porumbeii lui, aratau altfel, aveau o finete aparte. Am luat 3 porumbei de la dl. Stefaniu, dintre care unul, s-a dovedit a fi de exceptie, reproducand foarte bine in combinatie cu porumbeii mei.
“Tintatul”- in combinatie cu “Cafenia Decupata”, in anul 2007 imi da o serie de pui de exceptie, unul dintre ei “Snurulet”, a zburat in concurs oficial peste 6 ore, cu joc in snur strans, de 7-8 m.

Acestia sunt ascendentii porumbeilor mei de astazi. Zburand an de an porumbeii, selectand dupa criterii de baza si reproducand doar porumbei verificati, sunt sanse sa mentii porumbeii asa cum au fost. Calitatea unor porumbei, este cu atat mai buna, cu cat acei porumbei reproduc si la alti crescatori porumbei buni. Obtinerea de rezultate bune cu descendenti din porumbeii tai, nu poate decat sa te bucure, confirmandu-se astfel ca selectia facuta a fost una bazata pe principii sanatoase.
In decursul anilor am colaborat cu cativa crescatori, cu care am schimbat porumbei sau la care am dat din porumbeii mei.
In ziua de zi e foarte greu sa gasesti crescatori seriosi cu care poti sa colaborezi, iubind dezinteresat si neconditionat acesti porumbei, urmarind doar sa ducem mai departe o pasiune comuna.




Vlad Hadarau- ianuarie 2014