Porumbeii Galateni in RFG

PORUMBEII “GALATENI” IN R.F.G.


De Horst Armbruster




Incercati sa raspundeti la intrebarea: care rasa de porumbei ar putea reprezenta in modul cel mai expresiv Romania, istoria sa, geneza sa, lupta sa tenace pentru independenta, pentru mostenirea ei culturala proprie? Care din rasele de porumbei romanesti poate fi identificata de la prima vedere si numita cu un singur cuvint? Desigur, numai “galatenii”.De fapt, este vorba de o rasa cu atit de numeroase varietati, incit mai degraba s-ar putea vorbi de o familie columbicola, cum alta nu prea mai este pe lume.
Pentru anumite rase de animale domestice s-a trecut la depozitarea genelor valoroase, la asa numitele “banci de gene” in vederea asigurarii rezervelor de gene, pentru cazul aparitiei unor fenomene de depresiune sau de pierdere a capacitatilor valoroase de rezistenta, prin suprasolicitari de crestere. “Galatenii” intrunesc toate calitatile care definesc un porumbel de performanta si care se mai intilnesc doar la porumbeii calatori: prolificitate buna, nepretentiozitate, zbor si joc de frunte ,excellent si pe deasupra, o armonie nestirbita. Toate aceste valori se insumeaza intr-o infatisare fina, slefuita. “Galatenii” se prezinta ca porumbei mici, cu capul rotund, ciocul de lungime mijlocie, picioare scurte si penaj strins lipit de corp. NImic nu este inutil sau suparator. Cu gene palide, ochi de perla, cioc de culoare deschisa, cu mot sau fara, in toate varietatile de culoare intilnite la porumbei, mai ales baltati si patati, cite gusturi ar fi, toate pot fi satisfacute.
S-ar parea ca romanii au dorit sa faca prin “galateni” , o imitare a coloratelor lor porturi nationale. Nici un popor nu poate trai in afara istoriei sale.Porumbeii galateni sunt un exemplu graitor privitor la simtul de frumos bine realizat al unui popor plin de talent artistic.
Desi originea rasei galatene este invaluita in negura vremurilor, se stie ca si bunicii si strabunicii actualilor crescatori se delectau privind zborul lor. O asemenea rasa nu apare de azi pe mine, ci constituie rezultatul unei selectii de veacuri. Ei nu seamana cu nici o alta grupa de porumbei din Europa sau Asia. In schimb “galatenii” seamana cu alt erase romanesti. Se naste acum intrebarea: au fost oare celelalte rase selectionate din “galateni” sau “galatenii” au fost selectionati din alt erase mici, cu capete rotunde, dupa gustul crescatorilor respective? S-a constatat insa ca , caracterele esentiale ale galatenilor ramin intotdeauna dominante.Aceasta concluzie s-a putut trage in urma incercarilor de incrucisare cu moriscari Roller de Birmingham sau Tippler, facute in R.F.G datorita lipsei unor parteneri adecvati.
Raspindirea acestor porumbei in intreaga Romanie si apoi in strainatate a urmat un curs linistit, firesc. N-a fost o aparitie spectaculoasa, ca cea a porumbeilor King sau a porumbeilor Modena englez. N-au existat recorduri legendare ca la Tippler. “Galatenii” au aparut solitari, in Olanda la Pakker, in R.F.G la Shon, Weizer si Fussel. Hans Sohn a daruit multora nu putini porumbei valorosi, in care a investit multa truda si bani, pentru a ajuta la raspindirea “galatenilor” in R.F.G. Multi jucatori galateni au ajuns si in volierele unor crescatori de porumbei de alta rasa, pentru a fi folositi ca doici. Parea uneori ca o vrabie hraneste un corb, vazind cum porumbite doica “galatene” cresteau pui de Strasser sau gusati baltati.Ii hraneau, cum hranesc pasarelele cintatoare puiul de cuc, vesnic flamind. Deci, au fost folositi in mod absolute abuziv, datorita remarcabilelor lor calitati de crescatori.
Insa, pe linga aceste utilizari la periferia scenei zborului, au existat si columbofili, ca de pilda Albert Ritzer din Dachau, care au antrenat in mod systematic galatenii pentru zbor si au inceput sa organizeze cu ei concursuri de zbor. Si ce sa vezi, “galatenii” au ocupat locurile fruntase. Numarul celor care ce cresteau “galateni” a inceput sa sporeasca. Astazi, la 20 de ani de la primele aparitii, exista de acum 15 suse. Din pacate acestea nu sunt formate din material de nivelul celui existent in Romania. Fostul vicepresedinte al Uniunii Columbofile din Romania, dl. Tanasescu din Bucuresti, imi spunea cindva despre intentia de a intretine schimburi dirijate la export, dar, nu cunosc ce s-a realizat in aceasta directie.
In cautarea unor “doici” corespunzatoare pentru pestritii mei de Hamburg cu cioc scurt, am gasit primii”galateni” la Karl Ivanovic si la Hans Froschmeier. Cu citiva ani in urma am detinut deja o pereche de “cazaci”, pe care apoi i-am cedat lui Ulrich Reber. “Galatenii” primiti de mine in dar au avut un zbor modest si joc mic. Apoi, am cumparat de la Albert Ritzer , citiva pui, al caror desen mi-a placut si cu acestia m-am straduit in anul 1983, sa formez un stol pentru zbor, alcatuit numai din porumbei tineri.Rezultatele obtinute au fost de la inceput surprinzator de bune si de acum sper sa pot participa, in anul 1984, la concursuri de zbor.
“Galatenii” pe care ii avem aici, nu sunt omogeni ca aspect si nu li se cunoaste originea. De aceea si performantele lor de zbor sunt diferite ca valoare. Nadajduim insa ca printr-o colaborare prieteneasca cu Uniunea Columbofila din Romania sa putem obtine pasari originale, care sa-I propulseze pe “galateni” si peste hotare, pe locul cuvenit, acolo unde se afla cei mai valorosi zburatori si jucatori din lume, alaturi de porumbeii Roller de Birmingham.
In comparatie cu acest roller, “galatenii” zboara mai frumos, grupat, si cu batai mai rapide din aripi. Jocul lor este la fel de razant si se realizeaza concomitant de mai multi porumbei.
Cine lasa “galatenii” sa zboare nu trebuie sad ea explicatii.Vederea unui asemenea grup in zbor incinta de la sine inimile iubitorilor porumbeilor de zbor. Puii din cuib, cu gusile pline, nu au nevoie nici ei de explicatii. Simtul de orientare al galatenilor este si el superior celui al altor rase. De asemenea, pare inlaturata problema aclimatizarii, respective a trecerii de la clima continentala romaneasca la cea preponderant maritime din R.F.G. . Speram, ca in citiva ani, “galatenii” sa aiba in R.F.G acea raspindire pe care o merita datorita calitatilor lor exceptionale.


Nota:-prezentul articol a aparut in buletinul informative”Columbofilul”, nr.1/1984.